Ioan Cantacuzino a salvat mii de vieți prin vaccinarea antiholerică; acest medic român a dezvoltat „Metoda Cantacuzino”, o tehnică de vaccinare antiholerică care este încă folosită în prezent în zonele afectate de holeră. În 1913, el a condus prima vaccinare antiholerică masivă în România, denumită „Marea experiență românească”, care a avut un impact major în combaterea epidemiei. De asemenea, Cantacuzino s-a implicat activ în studiul altor boli infecțioase precum tifosul exantematic și tuberculoza, contribuind la dezvoltarea unor vaccinuri esențiale. Pe lângă activitatea sa de cercetare, el a fost un lider în serviciile sanitare în timpul Primului Război Mondial, demonstrând un angajament remarcabil față de sănătatea publică.