Arestul la domiciliu în Marea Britanie este considerat o măsură restrictivă de drepturi, dar nu privativă de libertate. În contextul mandatului european de arestare, instanțele române nu deduc perioada de arest la domiciliu din pedeapsă, spre deosebire de legislația britanică care permite echivalarea a unei zile de arest la domiciliu cu o zi de detenție. Curtea Constituțională din România a stabilit că măsurile preventive, inclusiv arestul la domiciliu, afectează libertatea individului, deși nu la fel de sever ca arestul preventiv. Această distincție are implicații semnificative pentru persoanele condamnate care contestă executarea pedepselor în România, având în vedere că legislația română permite deducerea perioadei de arest preventiv din pedeapsă, dar nu și a arestului la domiciliu din UK. Astfel, se conturează o discrepanță între interpretările legale din cele două țări, generând confuzii în aplicarea justiției.