Nicolae Ceaușescu a preluat conducerea totală a României după moartea lui Gheorghe Gheorghiu Dej, beneficiind de sprijinul "baronilor roșii". După numire, Ceaușescu a început să-și consolideze puterea, înlăturând veteranii partidului și promovând oameni loiali, pe care îi schimba frecvent pentru a preveni formarea unor grupuri de opoziție. În 1969, la Congresul al X-lea, a reușit să promoveze majoritatea membrilor Prezidiului Permanent, acumulând astfel puterea. Ultimul pas în consolidarea autorității sale a fost înființarea funcției de președinte al Republicii Socialiste România în 1974, devenind primul în această funcție. Practica rotirii cadrelor a fost utilizată pentru a menține controlul asupra tuturor domeniilor, fără a ține cont de competențe.