Studiul lui Sino Esthappan arată că judecătorii folosesc algoritmi de evaluare a riscurilor pentru a-și justifica deciziile; aceștia nu adoptă întotdeauna rezultatele algoritmilor. Deși aceste instrumente sunt concepute pentru a reduce biasul uman în deciziile privind cauțiunea, judecătorii le aplică selectiv, influențați de factori precum reputația personală și natura acuzațiilor. Esthappan a intervievat 27 de judecători și a observat că, în multe cazuri, aceștia folosesc algoritmii pentru a-și susține deciziile preconizate, mai degrabă decât pentru a îmbunătăți obiectivitatea procesului. Studiul sugerează că, în loc să reducă biasul, algoritmii pot legitima prejudecățile existente, ceea ce ridică întrebări despre eficiența și etica utilizării acestora în sistemul judiciar.