Creșterea unui „copil bun” poate ascunde pericole emoționale semnificative. Idealul de a avea un copil docil și conformist poate duce la dezvoltarea unor dezechilibre în personalitate. Copiii care nu se răzvrătesc și care își prioritizează dorințele celor din jur pot dezvolta o nevoia excesivă de a-i mulțumi pe alții, ceea ce poate genera frustrări neexprimate. Aceasta poate conduce la tulburări de personalitate în viața adultă, mai ales în cazul copiilor care cresc într-un mediu cu părinți depresivi, unde obediența devine o necesitate, nu o alegere. Specialiștii avertizează că bunătatea excesivă poate masca problemele emoționale profunde.