Vlad Țepeș este o figură emblematică a Evului Mediu românesc, cunoscut pentru metodele sale dure de conducere. Domnia sa a fost marcată de lupta împotriva dominației otomane și de exilul său, care a durat între 1449 și 1451. În această perioadă, Țepeș a trăit în Moldova sub protecția lui Bogdan al II-lea, unde a legat alianțe importante, inclusiv cu Ștefan cel Mare. După moartea tatălui său și conflicte interne, Vlad a revenit pe tron în 1456, dar a fost nevoit să se retragă din nou în fața amenințărilor otomane. Exilul său a întărit determinarea de a-și recuceri tronul, iar relațiile stabilite în această perioadă au fost esențiale în lupta sa continuă pentru independența Țării Românești, conform surselor istorice.