Dobrogea a devenit teritoriu românesc la 14 noiembrie 1878, după o lungă ocupație otomană de 471 de ani. În urma tratatelor de pace de la San Stefano și Berlin, România a obținut Dobrogea, deși aceasta era o regiune cu o populație diversificată, majoritar greacă, musulmană, evreiască și bulgărească. Sub conducerea Principelui Carol I, Dobrogea a început să se dezvolte, cu investiții în infrastructură, cum ar fi Podul de la Cernavodă și modernizarea Portului Constanța. Deși Mihai Eminescu avea rezerve cu privire la integrarea regiunii, Dobrogea s-a consolidat economic și social în anii următori, devenind o parte importantă a României.