Căile ferate au revoluționat percepția timpului în SUA, trecând de la 144 de fusuri orare la un sistem standardizat. La mijlocul anilor 1800, dezvoltarea căilor ferate a impus necesitatea unei coordonări temporale, esențială pentru siguranța transportului. În 1883, ideea lui Sir Sanford Fleming de a crea fusuri orare a fost adoptată, stabilind patru fusuri principale în America de Nord. Această schimbare a redus accidentele feroviare și a dus la adoptarea Meridianului Greenwich ca standard internațional. Deși guvernul SUA a adoptat complet aceste fusuri abia în 1918, impactul standardizării timpului a influențat profund nu doar transportul, ci și comunicațiile și comerțul, modelând astfel societatea modernă. Această transformare rămâne una dintre cele mai importante moșteniri ale erei feroviare, având efecte care se resimt și astăzi.
