Un nou studiu arată că copiii cu IQ ridicat sunt diagnosticați cu ADHD mai târziu în viață. Cercetătorii de la Universitatea Western Ontario și Universitatea Queen’s din Canada au analizat datele a 568 de tineri cu vârste între 4 și 22 de ani, evidențiind că un IQ mai mare, un statut socioeconomic ridicat și etnia non-albă a mamei contribuie la un diagnostic întârziat. De asemenea, modul în care simptomele sunt exprimate joacă un rol esențial; persoanele care își interiorizează simptomele sunt diagnosticate mai târziu. ADHD afectează concentrarea și controlul impulsurilor, iar un diagnostic timpuriu este crucial pentru prevenirea problemelor comportamentale și a performanțelor academice scăzute. Studiul sugerează că atât fetele, cât și băieții sunt afectați în mod similar de aceste aspecte. Rezultatele oferă indicații importante pentru profesioniștii din domeniul sănătății și părinți, subliniind necesitatea unei atenții sporite la copiii cu IQ ridicat sau care își maschează simptomele.
Cancerul mamar este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer la femei. Dr. Victor Grama, Medic Specialist Chirurgie Generală la Spitalul Euroclinic, subliniază importanța diagnosticării precoce, care îmbunătățește semnificativ prognosticul și șansele de supraviețuire. Printre semnele de alarmă se numără noduli sau zone tumefiate la nivelul sânului, modificări ale pielii sau mamelonului și scurgeri mamelonare. Femeile sunt încurajate să efectueze autoexaminări lunare și să participe la controale periodice, în special după 40 de ani, când mamografia devine esențială. Diagnosticul corect implică ecografie, mamografie și biopsie, iar cazurile suspecte sunt discutate într-o comisie oncologică pentru stabilirea tratamentului adecvat. Dr. Grama menționează și opțiunile de reconstrucție mamară post-operatorie pentru a reduce impactul emoțional al intervențiilor chirurgicale.
Spitalul Județean Arad îmbunătățește diagnosticul cancerului prin proiecte moderne care includ achiziționarea de aparate performante precum PET-CT și mamograful digital. Dr. Amelia Burlea, medic șef al Serviciului de Anatomie Patologică, a subliniat că, deși au existat progrese, Aradul a fost în urmă în ceea ce privește tehnologia necesară pentru analiza biopsiilor. Până în 2019, biopsiile erau prelucrate manual, iar acum se poate trece la teste avansate de imunohistochimie și biologie moleculară, esențiale pentru tratamente personalizate. În 2023, laboratorul a prelucrat aproape 21.000 de biopsii, iar noile echipamente vor crește calitatea și complexitatea diagnosticelor, îmbunătățind astfel șansele de supraviețuire ale pacienților oncologici.
Sir Chris Hoy, fost ciclist de elită, a dezvăluit că a avut doar o durere de umăr înainte de a descoperi că suferă de cancer în fază terminală. La vârsta de 48 de ani, Hoy a fost diagnosticat cu cancer de prostată, care s-a extins la oase, având tumori în mai multe zone ale corpului. Vestea a venit ca un șoc, având în vedere că nu prezentase simptome evidente, iar el a crezut inițial că durerea era cauzată de o tendinită. Soția sa, Sara, a subliniat că povestea lui Chris poate salva vieți, având în vedere că numărul bărbaților care caută ajutor pentru cancerul de prostată a crescut semnificativ. Hoy a câștigat șase medalii olimpice și este un simbol al excelenței în ciclism, retrăgându-se din competiții în 2013.
Obezitatea la copii nu se tratează prin diete și interdicții, ci prin diagnosticare corectă și controlul hormonilor. Aceasta este influențată de un dezechilibru hormonal, în special de hormonii grelină și leptină, care reglează apetitul și senzația de sațietate. Dr. Bogdan Pascu, medic endocrinolog, explică faptul că, în cazul obezității, leptina nu mai acționează eficient, ceea ce complică gestionarea greutății. Medicul endocrinolog poate solicita teste genetice pentru a determina dacă obezitatea are o cauză genetică, ceea ce este esențial pentru a stabili un plan de tratament adecvat. Dr. Delia Sabău subliniază importanța diferențierii între pacienții cu predispoziții genetice și cei fără, pentru a oferi recomandări corecte, inclusiv consultații la specialiști precum cardiologii pediatri.
Cinci surori, Adriana, Mirela, Elena, Carmen și Florentina, se confruntă cu o istorie familială marcată de cancer. Mama lor a fost diagnosticată cu cancer la sân la 39 de ani, după ce bunica lor a murit din aceeași boală. În familia lor, cancerul a devenit o normalitate, cu toate cele trei fiice ale bunicii decedând din cauza cancerului. Mirela povestește despre inconștiența mamei, care a ignorat simptomele, iar surorile au aflat de boală abia când s-a propus o intervenție chirurgicală. Această poveste subliniază impactul devastator al cancerului în viața lor și nevoia de conștientizare asupra bolii.
