Anul 1938 nu poate fi considerat un maxim istoric pentru România, în ciuda percepției populare despre un „boom economic”. Deși s-au realizat proiecte ambițioase sub conducerea lui Carol al II-lea, precum dezvoltarea infrastructurii și construcția de autostrăzi, realitatea socială era diferită. Lovitura de stat din februarie 1938 a dus la instaurarea unei dictaturi, iar societatea era profund polarizată, cu extremismul legionar și cenzura la ordinea zilei. Construcțiile interbelice s-au dovedit a fi insuficiente și de slabă calitate, iar multe dintre ele au cedat în urma cutremurelor și inundațiilor ulterioare. În concluzie, perioada interbelică nu a fost una de prosperitate generalizată, ci mai degrabă o iluzie, cu mahalale și condiții de viață precare pentru majoritatea populației.
Carol al II-lea a influențat profund arhitectura României prin stilul său sobru și grandios. Dorind să schimbe fața țării, el a promovat construcții de mari dimensiuni, inspirate de tradițiile românești, dar și de stiluri europene. Mentorul său elvețian și studiile cu Nicolae Iorga l-au determinat să aprecieze autoritarismul și ctitoririle monarhilor din trecut. Palatul Regal, dorit de el, a fost conceput cu elemente clasice, românești, în contrast cu stilul francez al predecesorului său. În plus, influențele americane au fost integrate în clădirile publice. Revista *Evenimentul Istoric* detaliază aceste aspecte și oferă informații despre arhitectura regală din România, fiind disponibilă atât în format tipărit, cât și digital.
