30% din populația majoră a României nu are acces la servicii bancare; în special în mediul rural, românii se îndreaptă spre instituțiile financiare nebancare (IFN-uri) pentru a-și satisface nevoile esențiale. Profilul clasic al clientului IFN, denumit „Maria”, are 51 de ani, un venit lunar de 3.500 de lei și se împrumută de obicei cu 5.100 de lei pentru urgențe, cum ar fi reparații casnice sau cheltuieli medicale. Deși 94% dintre clienți întârzie cu plățile, 89% reușesc să își achite datoriile. Costurile creditelor IFN, deși criticate pentru dobânda anuală efectivă (DAE) ridicată, nu reflectă întotdeauna costul real al împrumuturilor pe termen scurt, ceea ce complică înțelegerea acestora pentru consumatori. Reprezentanții IFN-ului subliniază importanța evaluării costurilor în funcție de perioada de utilizare a creditului.