Expresia „a ține de șase” își are originile în Primul Război Mondial, folosită de aviatori pentru a indica necesitatea de a-și proteja spatele de atacurile inamicilor. În acea perioadă, avioanele erau utilizate nu doar pentru spionaj, ci și pentru bombardamente, iar piloții trebuiau să colaboreze eficient pentru a supraviețui în luptă. Sistemul de navigație rudimentar i-a determinat să folosească cadranul unui ceas pentru orientare, astfel că „6” reprezenta partea din spate, unde vulnerabilitatea era maximă. Această expresie a fost ulterior adoptată în argoul infractorilor, având rădăcini în limbajul huliganilor parizieni din secolul al XIX-lea, care foloseau coduri pentru a comunica despre poliție. Această evoluție lingvistică reflectă adaptarea și transformarea expresiilor în funcție de contextul social și istoric.