Intervenția României în cel de-Al Doilea Război Balcanic a fost marcată de o epidemie de holeră care a afectat grav soldații români. În 1913, în timpul campaniei din Bulgaria, Armata Română s-a confruntat cu un dușman invizibil, iar măsurile preventive au fost insuficiente. Medicii, printre care Constantin Argetoianu, nu au putut face față focarului care a izbucnit la Orhanie. În ciuda situației dramatice, personalități precum Nicolae Iorga s-au prezentat să îmbărbăteze soldații, dar au plecat repede la aflarea veștilor despre epidemie. Vizitele „musafirilor” din țară s-au transformat în retrageri rapide, iar politicienii au evitat contactul cu trupele afectate. Holera a fost un dușman mai greu de înfruntat decât inamicul vizibil, lăsând o amprentă dureroasă în istoria militară română.