Campania Armatei Române din Bulgaria din 1913 a fost marcată de deficiențe severe, cu soldați afectați de o epidemie de holeră, în ciuda succesului diplomatic obținut prin Tratatul de Pace de la București. Constantin Argetoianu, medic militar la acea vreme, a criticat dur lipsa de pregătire a armatei și indiferența politicienilor, care erau mai preocupați de luptele interne decât de organizarea campaniei. El a subliniat că norocul României a fost determinat de epuizarea forțelor bulgare, afirmând că, fără această circumstanță, situația ar fi fost mult mai gravă, cu posibile înfrângeri semnificative. Argetoianu a tras un semnal de alarmă asupra neglijenței guvernării, care a dus la slăbirea instituțiilor statului și la incapacitatea de a face față provocărilor externe.