Franz Kafka a găsit în înot o modalitate de evadare din tumultul gândurilor sale. De-a lungul vieții, înotul a fost una dintre cele mai mari pasiuni ale scriitorului, oferindu-i o senzație rară de libertate. Învățat de tatăl său la „Școala Civilă de Înot”, Kafka a scris despre experiențele sale cu o profundă melancolie. Pe lângă înot, el era un entuziast al sportului, practicând canotajul și vâslind pe râul Vltava. Deși a suferit de probleme de sănătate, înotul a rămas o constantă în viața sa, chiar și în fața bolii. Kafka a integrat apa ca o simbolistică a evadării și purificării în opera sa, demonstrând complexitatea sa ca om și artist. Ultimele sale zile au fost marcate de lupta cu tuberculoza, dar dorința sa de a înota a rămas un paradox al existenței sale tragice.