Tinerii români părăsesc locuința părintească la vârsta de 28 de ani, iar 40% dintre aceștia continuă să locuiască cu părinții. Această tendință este influențată de dificultățile financiare, precum costul ridicat al locuințelor și al facturilor, dar și de tradițiile culturale care încurajează rămânerea acasă până la căsătorie sau stabilitate financiară. Sociologii subliniază că, în ciuda credinței imobiliare că este o problemă socială, principala cauză a corezidenței îndelungate este, de fapt, incapacitatea de a face față cheltuielilor. Comparativ cu alte țări europene, România se aliniază cu Bulgaria în ceea ce privește vârsta de plecare din casa părintească, iar tinerii bărbați se mută în medie la 30 de ani, în timp ce femeile fac acest pas mai devreme, la 25,4 ani. Această situație reflectă nu doar condițiile economice, ci și normele sociale care influențează deciziile de locuire.