Copiii singuri reprezintă o problemă urgentă care ar trebui să ne preocupe; în România, aproximativ 75% dintre aceștia cresc fără un părinte, majoritatea fiind lăsați în grija bunicilor sau a altor rude. Această situație este rezultatul migrației forțate pentru muncă, care duce la separarea familiilor și la absența părinților din viața copiilor. În timpul unei vizite în sudul țării, un observator a descoperit că mulți dintre acești copii se confruntă cu confuzii emoționale profunde, iar educația timpurie este afectată de lipsa părinților. Proiectele de educație și integrare sunt esențiale pentru a aborda această criză, dar este nevoie de o implicare politică reală pentru a schimba această situație dramatică.