Bancurile ungurești despre români sunt rare și nu formează o categorie distinctă, spre deosebire de cele românești despre unguri. Istoricul Sorin Mitu analizează această asimetrie în umorul interetnic, subliniind că maghiarii au tendința de a ironiza alte grupuri, dar românii nu sunt percepuți ca un "Celălalt" semnificativ. Deși există glume despre români, ele sunt mai puțin frecvente și nu au aceeași popularitate. În perioada comunistă, glumele politice au fost o formă de protest, iar în prezent, internetul a creat o categorie de "bancuri cu români". Umorul reflectă adesea percepții istorice și stereotipuri, cum ar fi ironizarea pretențiilor românești asupra Transilvaniei, și servește ca o formă de exprimare a identității maghiare.