Expresia „A se duce pe apa sâmbetei” reflectă pierderea irecuperabilă. Aceasta își are originile în mitologia românească, unde „apa sâmbetei” simbolizează o tranziție între viață și moarte, similară cu râul Styx din mitologia grecească. În tradiția populară, se crede că obiectele care nu pot fi donate sau care sunt considerate spurcate sunt aruncate în ape curgătoare, ajungând astfel în „apa sâmbetei”. Sensul figurat al expresiei a evoluat pentru a descrie eșecuri definitive, proiecte abandonate sau relații distruse. Folosită în contexte emoționale intense, această expresie subliniază inevitabilitatea și acceptarea destinului, având o încărcătură simbolică puternică, ce rezonează cu tradițiile și credințele străvechi ale poporului român.