Oceanul este sărat din cauza erodării rocilor de pe uscat care aduce sare în apă. Când ploaia cade, aceasta devine ușor acidă prin acumularea de dioxid de carbon, erodând rocile și adunând minerale dizolvate. Odată ce această apă ajunge în ocean, sarea rămâne, în timp ce alte minerale sunt eliminate prin procese biologice. De asemenea, activitatea hidrotermală și vulcanică contribuie la salinitatea oceanelor. Conținutul mediu de sare în ocean este de 35 de părți la mie, ceea ce se traduce prin 120 de milioane de tone de sare pentru fiecare 4,2 kilometri cubi de apă. Aceasta a fost o idee propusă prima dată de astronomul Edmond Halley în 1715, care a încercat să determine vârsta oceanului prin analiza salinității, deși metoda sa avea deficiențe.