Era spre finalul primei reprize în Giulești, care stătea să explodeze, ostil deja dincolo de înjurături și amenințări, cu nervii pe minus, după cum arăta Rapid în confruntarea cu CFR.
Mă uitam la privirile giuleștenilor. În spațiul tehnic, Costel Gâlcă părea pierdut, rătăcit. Nu mai înțelegea nici el nimic. În teren, privirile jucătorilor erau disperate, ca și execuțiile, ca și jocul. ...
Continuarea pe:
Gazeta Sporturilor
