În copilărie, eram o țintă ambulantă de laude, aruncate spre mine cu generozitate de vecini, profesori, părinți ai colegilor, prieteni și diverse cunoștințe. Citeam mult, scriam mult, mă jucam mult, cântam la pian și desenam, învățam cu ușurință limbi străine și poezii și, în general, reușeam să fiu bună în tot ceea ce-mi propuneam să fac. Într-o vară, am împărțit un compartiment de tren cu o doamnă, în lungul drum alături de bunica mea spre una dintre stațiunile în care mă lua cu ea în vacanță. La despărțire, doamna i-a spus bunicii un lucru care a...

Continuarea pe: Republica