Muncești o viață cât să ajungi să îți cumperi un apartament într-o zonă cât de cât bună a Bucureștiului. Tragi de tine să îl întreții, altceva nu ai. Nici de copii nu ai avut parte. Încet, te mănâncă bătrânețea, creierul începe să dea rateuri. Bolile târziului de viață apar, iar demența ta începe să-i deranjeze pe vecini. N-ai variante, faci contract păgubos: lași casa unuia care se obligă pe hârtie să aibă grijă de tine până la sfârșit. Ăluia nici nu-i pasă de starea ta.

Continuarea pe: Jurnalul Național

Articole corelate