Pământul este o sferă, dar de la sol pare plat din cauza perspectivei. Observațiile din Grecia antică și imaginile din spațiu confirmă această formă, dar dimensiunea uriașă a planetei face ca oamenii să fie prea mici pentru a percepe curbura. Chiar și de pe Muntele Everest, forma rotundă nu este evidentă. Curbura devine vizibilă la altitudini mari, cum ar fi în timpul zborurilor comerciale. Pământul este de fapt o sferoidă, ușor turtită la poli, iar geodezia studiază aceste variații, având aplicații importante în infrastructură și științele spațiale.
De ce pare totul plat dacă Pământul e rotund? Această întrebare are rădăcini în percepția noastră și dimensiunile uriașe ale planetei. Chiar dacă Pământul are un diametru de aproximativ 12,8 milioane de metri, înălțimea noastră de 1,5-2 metri nu ne permite să observăm curbura sa. De la sol, orizontul este vizibil până la aproximativ 4,8 kilometri, o distanță prea mică pentru a percepe forma sferică. Chiar și de pe Everest, Pământul ar părea plat. O altă explicație este forma elipsoidală a Pământului, cauzată de rotația sa, care creează o bombare la ecuator. Această formă este studiată de geodezie, știința care se ocupă cu forma și poziția Pământului în spațiu.
Oamenii de știință sugerează că Pământul ar fi avut un inel stâncos în urmă cu 466 de milioane de ani. Această ipoteză provine din analiza craterele de impact din perioada Ordoviciană, care sunt distribuite neobișnuit de aproape de ecuator. Studiul publicat în revista Earth and Planetary Science relevă că meteoriții ar fi putut proveni dintr-un inel similar cu cele ale planetelor gazoase, cum ar fi Saturn. Această descoperire ar putea explica nu doar originea acestor cratere, ci și un eveniment climatic extrem, un îngheț global, care a avut loc ulterior. Cercetătorii continuă să investigheze efectele acestui potențial inel asupra evoluției vieții și climei pe Pământ.
Asteroidul Apophis, supranumit 'Zeul Haosului', va trece aproape de Pământ pe 13 aprilie 2029. Deși riscul de coliziune este extrem de scăzut, cercetătorii avertizează că un impact cu un alt corp ceresc ar putea modifica traiectoria acestuia, crescând astfel șansele unei coliziuni viitoare. Studiile arată că asteroidul de 340 de metri lungime va fi la 32.000 de kilometri de Terra, mult mai aproape decât Luna. Deși probabilitatea unui impact catastrofal este de unu la două miliarde, efectele unei coliziuni cu Apophis ar putea fi devastatoare, distrugând un oraș întreg și generând efecte globale. Oamenii de știință monitorizează cu atenție acest asteroid, având în vedere că va reveni în apropierea Pământului și în anii 2051, 2066 și 2080.
Masa Pământului este de 5,9722 × 10²⁴ kilograme, conform estimărilor NASA. Aceasta echivalează cu aproximativ 5,89 septilioane de kilograme, o masă similară cu cea a 13 cvadrilioane de piramide ale lui Khafra din Egipt. Determinarea acestei mase a fost un proces complex, bazat pe legea gravitației universale formulată de Isaac Newton. Oamenii de știință au folosit experimente precum cele realizate de Henry Cavendish în 1797, care au implicat măsurarea forței gravitaționale între sfere de plumb. Deși masa Pământului fluctuează ușor, aceste variații nu afectează semnificativ planeta în termen scurt. Discrepanțele în măsurarea constantei gravitaționale G au generat discuții în comunitatea științifică, dar acestea oferă și oportunități pentru o mai bună înțelegere a legilor fizicii.
Masa totală a atmosferei Pământului este de aproximativ 5,5 cvadrilioane de tone, ceea ce reprezintă o milionime din masa totală a planetei. Această atmosferă se extinde de la suprafața oceanelor și terenurilor până în spațiu, având densitatea maximă aproape de sol, datorită atracției gravitaționale care trage gazele și aerosolii în jos. La nivelul mării, aerul este mai dens, facilitând respirația, în timp ce la altitudini mai mari, moleculele de aer sunt mai dispersate, făcând aerul mai ușor. Această informație se bazează pe cercetările realizate de fizicianul Henry Cavendish în 1798, care a determinat masa Pământului.
