Biserica Ortodoxă îl prăznuiește astăzi, 17 noiembrie, pe Sfântul Ierarh Grigorie Taumaturgul. Născut într-o familie păgână în Nicsar, Turcia de azi, Grigorie a studiat retorică și drept și s-a convertit la creștinism, schimbându-și numele din Teodor în Grigorie. După hirotonirea ca episcop al Neocezareei, el a reușit să convertească toți locuitorii orașului, crescând numărul creștinilor de la 17 la o comunitate semnificativă. Este cunoscut pentru darul facerii de minuni, atribuindu-i-se lucrări importante precum „Cuvânt de mulțumire către Origen” și „Simbolul de credință”. Grigorie a murit în jurul anului 270, lăsând în urmă o moștenire spirituală profundă.
Pe 13 noiembrie, este prăznuit Sfântul Ioan Gură de Aur, un important sfânt al creștinismului, cunoscut pentru predicile sale inspirate și pentru minuni. Născut dintr-o familie nobilă, Ioan a fost educat în filosofia greacă, dar a ales să își dedice viața lui Hristos, devenind un mare orator și patriarh al Constantinopolului. A fost un apărător al dreptății și al iubirii, îndepărtând nedreptățile și promovând milostenia. Deși a fost persecutat și înlăturat din funcția de patriarh, Ioan a rămas o figură de referință în Biserică, iar învățăturile sale continuă să inspire generații întregi. Moartea sa a fost urmată de recunoașterea sfințeniei sale, fiind venerat ca un mare propovăduitor al pocăinței.
Sfântul Mina este sărbătorit pe 11 noiembrie, fiind cunoscut ca ocrotitorul celor păgubiți. Originar dintr-o familie cu părinți decedați, Mina a renunțat la cariera militară pentru a trăi în deșert, dedicându-se rugăciunii. Capturat și supus la chinuri pentru credința sa, a murit martir. De-a lungul timpului, credincioșii au recurs la el în momente de nevoe, iar tradițiile populare includ ritualuri cu lumânări aprinse în mod special. Moaștele sale sunt păstrate în diverse biserici, inclusiv în București și Iași. În această zi, se fac pomeniri și ritualuri speciale pentru a invoca ajutorul sfântului în recuperarea pagubelor.
Rugăciunea către Sfântul Mina este o sursă de ajutor în momentele de necaz și boală. Acesta este recunoscut de Biserica Ortodoxă Română ca un mare făcător de minuni, fiind venerat pentru capacitatea sa de a oferi alinare și vindecare. Sfântul Mina, originar din Nakiyos, a trăit în secolul al III-lea și a fost un fervent credincios, dedicat vieții spirituale. După ce a fost martirizat pentru credința sa, el a fost așezat în rândul sfinților, iar cei care se roagă la el primesc ajutor rapid. Rugăciunea sa, plină de umilință și credință, este o invocare a ajutorului divin, având puterea de a aduce minuni și de a vindeca sufletele și trupurile celor în suferință. Această rugăciune este o expresie a dorinței de sprijin divin și a credinței în puterea sfinților.
Sfântul Nectarie din Egina este un exemplu de sfințenie contemporană, cunoscut pentru miracolele sale, în special în vindecarea cancerului. Născut pe 1 octombrie 1846 în Selymbria, a crescut într-o familie săracă și a devenit autodidact. După o carieră ca învățător, a decis să se călugărească, primind numele Nectarie. A fost hirotonisit preot și apoi episcop, dar a renunțat la titlu din cauza invidiilor din rândul colegilor săi. S-a stabilit pe Insula Egina, unde a fondat Mânăstirea Sfânta Treime și a continuat să slujească până la moartea sa, pe 9 noiembrie 1920. Canonizat de Patriarhia de la Constantinopol în 1961, ziua sa de pomenire coincide cu cea a Sfinților Arhangheli, iar acatistul său este recitat de cei care caută vindecare de cancer.
Pe 9 noiembrie, este prăznuit Sfântul Nectarie Taumaturgul, cunoscut ca vindecător al cancerului. Născut în 1846 în Selivria, Tracia, a fost educat în spirit creștin și a studiat teologia la Constantinopol. La 30 de ani a intrat în monahism, primind numele Nectarie. A devenit mitropolit de Pantapole, dar invidia colegilor l-a determinat să se retragă la Atena, unde a continuat să predice și să ajute tinerii. Între 1904 și 1907, a construit o mănăstire în insula Eghina, unde a oferit sprijin bolnavilor. A murit pe 8 noiembrie 1920, iar moaștele sale au fost recunoscute ca făcătoare de minuni, fiind canonizat în 1961, devenind un simbol al credinței în Grecia.
