Sentință definitivă în cazul soților Ceaușescu; Curtea Militară de Apel București a respins apelul lui Ioan Mircea Oprean, ginerele cuplului, care solicita anularea reconstituirii dosarului dispărut după execuția din 1989. Această acțiune a fost considerată ilegală de instanță, iar decizia este irevocabilă. Procesul din decembrie 1989, care a dus la condamnarea și execuția lui Nicolae și Elena Ceaușescu, rămâne învăluit în mister, în special prin dispariția dosarului care ar putea clarifica circumstanțele acelei perioade.
Curtea Militară de Apel București a respins cererea ginerelui soților Ceaușescu de reconstituire a dosarului dispărut după execuția acestora din decembrie 1989. Ioan Mircea Oprean, fostul soț al Zoiei Ceaușescu, a solicitat ca procedura de reconstituire să fie declarată ilegală, însă instanța a constatat că nu avea dreptul de a deschide o acțiune în numele foștilor socrii. Magistrații au subliniat că Oprean nu a demonstrat un interes sau un drept propriu care să fie afectat. Dosarul soților Ceaușescu a dispărut imediat după execuție, iar reconstituirea acestuia a fost finalizată abia în martie 2004, bazându-se pe declarațiile martorilor. Oprean a mai deschis un proces pentru anularea sentinței penale care a dus la execuția cuplului, dar a fost declinat către Curtea de Apel București. Valentin Ceaușescu, singurul fiu al cuplului, nu s-a implicat în aceste procese.
Vizitele lui Nicolae Ceaușescu în provincie erau pline de agitație și tensiune, iar una dintre cele mai memorabile a fost cea din Iași, unde s-a confruntat cu Ion Iliescu. Generalul Aurel Rogojan, în cartea sa "Puterea Umbrei", povestește despre incidentele amuzante și tensiunile dintre cei doi lideri. În timpul vizitei la Universitatea din Iași, Ceaușescu a ironizat o machetă prezentată anterior, iar Elena Ceaușescu a încercat să culeagă un măr legat cu fir textil, provocând momente de confuzie. De asemenea, întâlnirea cu „oamenii muncii” a fost marcată de cereri de ajutor, iar Ceaușescu a promis să se ocupe personal de o familie care dorea să-și boteze copilul. Aceste întâmplări reflectă complexitatea relațiilor politice din acea perioadă.
Viața privată a lui Ceaușescu a fost marcată de tradiții și sărbători modificate pentru a reflecta idealurile regimului. Aproape de Crăciun, dictatorul aprecia atmosfera festivă, cu brazi aduși cu o săptămână înainte, în timp ce Anul Nou era marcat de discursuri politice și colinde adaptate. Apropiatul său, Camil Roguski, povestește despre întâlniri bizare, precum apariția lui Ceaușescu cu un catâr în lesă. De asemenea, sărbătorile erau adesea transformate în manifestări ale puterii politice, cu tradiții precum Călușul adaptate pentru a elimina elementele originale. Această adaptare a sărbătorilor ilustrează dorința regimului de a controla toate aspectele vieții sociale.
Nicolae Ceaușescu respecta tradițiile de sărbători, dar le adapta stilului său personal. Deși Crăciunul era oficial ignorat, liderul român celebra atmosfera festivă, aducând brazi și decorând reședințele cu cetină verde. Apropiați ai dictatorului, precum Camil Roguski, au dezvăluit că acesta nu își celebra onomastica, iar Elena Ceaușescu mergea la biserică în timp ce el se distra la cârciumă. De asemenea, Ceaușescu era cunoscut pentru preferințele sale culturale, vizionând filme istorice și citind despre personalități celebre. Revelionul era marcat de discursuri oficiale și tradiții modificate, cum ar fi „Sorcova” și dansul Călușului, adaptate pentru a se încadra în ideologia de partid.
Garderoba soților Ceaușescu avea o valoare impresionantă, ajungând la sute de mii de lei. Designerul Daniel Mărgărit a evaluat hainele purtate de aceștia pe 25 decembrie 1989, estimând că paltonul din blană al Elenei Ceaușescu costa aproximativ 50.000 de lei, iar cel al lui Nicolae Ceaușescu, din astrahan, în jur de 30.000 de lei. Împreună, aceste paltoane valorau 80.000 de lei, echivalentul unui apartament. Mărgărit a menționat că multe dintre hainele Elenei erau lucrate în România, dar și că avea piese originale de la branduri internaționale. De asemenea, blănurile din Germania, de 300.000 de lei, erau păstrate în condiții speciale, ceea ce subliniază luxul și statutul lor.
Hainele purtate de soții Ceaușescu în ziua execuției valorau aproximativ 80.000 de lei. Elena Ceaușescu purta un palton din blană, estimat la 50.000 de lei, iar Nicolae Ceaușescu avea un palton îmblănit cu astrahan, evaluat la 30.000 de lei. Designerul Daniel Mărgărit a declarat că Elena Ceaușescu deținea o colecție impresionantă de blănuri, multe dintre ele aduse din Germania, cu o valoare totală de 300.000 lei. Execuția celor doi a avut loc pe 25 decembrie 1989, iar hainele lor erau comparabile cu prețul unui apartament.
Operațiunea Ianuarie a fost un ritual anual în care județele din România pregăteau cadouri elaborate pentru Nicolae și Elena Ceaușescu, cu ocazia zilelor lor de naștere. Această competiție, ce a început în 1975, a dus la crearea unor obiecte de artă din porțelan, cum ar fi fântâni arteziene și candelabre, menite să îngroape orgoliile dictatoriale. Gheorghe Mircescu, un participant la această operațiune, povestește despre stresul și eforturile depuse în realizarea cadourilor, precum și despre ultimele daruri oferite cuplului în 1989, inclusiv o vază pictată manual. La Revoluție, un platou destinat lor a fost distrus, simbolizând sfârșitul unei epoci.
Soții Nicolae și Elena Ceaușescu vor fi judecați ca infractori civili după o decizie a Curții Militare de Apel București, care a declinat competența în cazul lor. Această hotărâre a fost luată în urma consultării motivării deciziei de către magistrații militari, care au considerat că Ceaușescu nu a fost militar. Cuplul a fost judecat și executat pe 25 decembrie 1989 de Tribunalul Militar Excepțional, constituit în timpul revoluției române, iar acum, procesul lor va continua într-un cadru civil. Această schimbare de statut ridică întrebări legate de modul în care este tratată istoria recentă a României.
Curtea Militară de Apel București a declinat competența în cazul soților Nicolae și Elena Ceaușescu, trimițând recursul la Curtea de Apel București. Aceasta a avut loc în urma cererii depuse de Mircea Oprean, fost ginere al dictatorului, care contestă legalitatea condamnării la moarte din 1989. Judecătorii au argumentat că Ceaușescu nu avea calitate de militar, ceea ce ridică întrebări despre competența tribunalului militar care l-a judecat. În plus, s-a constatat că faptele pentru care au fost acuzați, inclusiv genocidul, s-au desfășurat în parte în București, stabilind astfel competența instanței civile. De asemenea, Oprean susține că procesul a fost unul stalinist, fără probe directe și cu încălcarea drepturilor condamnaților, care nu au avut posibilitatea de a face apel înainte de execuție. Această rejudecare ar putea schimba percepția asupra procesului istoric al cuplului Ceaușescu, care a fost condamnat în urma unei instanțe excepționale, în contextul Revoluției Române.
