În 1977, România intră într-o nouă fază de degradare economică sub regimul Ceaușescu, conform istoricului Alex Mihai Stoenescu. Acesta subliniază că refuzul lui Ceaușescu de a reduce procentele de investiții și de a sprijini consumul a fost o mare eroare, agravată de cutremurul din acel an și de criza petrolului. De asemenea, Stoenescu menționează că între 1981 și 1989, Ceaușescu a cerut falsificarea realizărilor economice, în special în agricultură, unde s-au raportat creșteri aberante. Deși România era un producător agricol important în Europa de Est, randamentele erau inferioare celor din Occident, iar utilizarea intensivă a îngrășămintelor chimice a dus la deteriorarea mediului. Această degradare economică a culminat cu criza din 1986, când statul român se confrunta cu dificultăți severe financiare, inclusiv presiuni din partea Băncii Mondiale pentru rambursarea împrumuturilor.
Cea mai completă descriere a unui dictator a apărut în 1984! Alex Mihai Stoenescu își amintește de anii în care Gheorghe Gheorghiu-Dej și Nicolae Ceaușescu conduceau România, perioada caracterizată de abundență alimentară și locuri de muncă. El subliniază cum campaniile de reducere a prețurilor, deși erau trecute la pierderi, aveau un impact propagandistic semnificativ. Stoenescu dezvăluie că cea mai pertinentă definiție a unui dictator a fost formulată de Victor Kernbach în lucrarea sa, care a fost cenzurată. Kernbach descrie dictaturile ca fiind conduse de lideri cu idei fixe, adesea paranoici, înconjurați de un cerc de susținători din medii sociale precare. Această caracterizare se potrivește perfect cu imaginea lui Ceaușescu și a Partidului Comunist.
Reorganizarea administrativă anunțată de Ceaușescu a vizat desființarea Regiunii Autonome Maghiare. Alex Mihai Stoenescu contestă termenul de „liberalizare” pentru perioada 1965-1971, preferând „destindere”, evidențiind accesul tinerilor compozitori la informații din Occident. Această perioadă a adus o industrializare rapidă, generând exodul forțat al populației rurale către orașe. Ceaușescu a susținut că industrializarea și dezvoltarea agricolă sunt esențiale pentru progresul României, negând influențele externe, precum cele din Coreea de Nord. Stoenescu afirmă că ideile lui Ceaușescu s-au format înainte de vizitele în aceste țări.
Între 19 și 24 iulie 1965, Congresul al IX-lea al PRM a marcat o schimbare majoră în conducerea partidului. În cadrul acestui congres, Nicolae Ceaușescu a reușit să își consolideze puterea, transformând Partidul Muncitoresc Român în Partidul Comunist Român. Alex Mihai Stoenescu subliniază că Ceaușescu a implementat o manevră strategică, desființând sistemul sovietic de conducere și înlocuind Biroul Politic cu un secretar general ales de membrii partidului. Această schimbare a fost însoțită de modificări legislative, inclusiv articolul trei din Constituție, care stipula că întreaga putere politică aparține PCR. Aceste măsuri au asigurat legitimitatea lui Ceaușescu, care a fost ales și sprijinit de popor, consolidându-și astfel autoritatea în România.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost arestat pe 15 februarie 1933 și a stat în închisoare timp de 11 ani. Istoricul Alex Mihai Stoenescu a discutat despre viața fostului dictator în cadrul podcastului „Evenimentul Istoric”, subliniind că Gheorghiu-Dej a fost condamnat la 12 ani de muncă silnică pentru activități comuniste. A fost deținut în mai multe închisori, inclusiv Văcărești, Aiud și Doftana. În această perioadă, el a devenit liderul Partidului Comunist, formând un nucleu de putere în închisoare, inclusiv cu tânărul Nicolae Ceaușescu. Stoenescu a menționat și conflictele interne, cum ar fi contestarea autorității lui Gheorghiu-Dej de către Alexandru Iliescu, un aspect puțin cunoscut al biografiei sale politice.
Gheorghe Gheorghiu-Dej nu era un ateu convins, conform declarațiilor istoricului Alex Mihai Stoenescu. În cadrul podcastului „Evenimentul Istoric”, Stoenescu a subliniat că fostul lider comunist participa în secret la slujbe religioase și ținea sărbătorile de Paște și de Crăciun. De asemenea, el a menționat că Gheorghiu-Dej a avut o relație complexă cu Biserica Ortodoxă Română, protejând-o în timpul regimului său, deși inițial au existat represiuni împotriva preoților. Un aspect interesant este că Gheorghiu-Dej a fost adăpostit de un preot care mai târziu a devenit patriarh, ceea ce subliniază legătura sa cu biserica, în ciuda politicii anti-religioase a începutului de regim comunist.
Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost instruit ca agent NKVD în anii 1930, conform istoricului Alex Mihai Stoenescu, care a discutat despre viața fostului lider comunist în podcastul "Evenimentul istoric". Stoenescu a subliniat că Gheorghiu-Dej, cu o pregătire profesională și abilități militare, a ajuns general în armată, deși nu se știe exact cum a obținut acest rang. Istoricul a menționat că Gheorghiu-Dej a fost primit în Partidul Comunist în 1930 și a fost instruit în tehnici de comportament și muncă conspirativă de către agenți NKVD, pentru a-și continua activitatea de propagandă. De asemenea, a fost mutat disciplinar la atelierele CFR din Dej, unde și-a păstrat statutul de muncitor. Ediția completă a podcastului este disponibilă pe canalul de YouTube "Hai România".
Gheorghe Gheorghiu-Dej a fost un lider comunist cu o biografie muncitorească distinctă. Istoricul Alex Mihai Stoenescu a discutat despre ascensiunea sa în politica românească în cadrul podcastului „Evenimentul Istoric”. Gheorghiu-Dej, descris ca un muncitor dedicat, a avut un parcurs profesional interesant, începând ca hamal în Portul Galați și ajungând electrician la CFR. Deși a invocat ideologia marxist-leninistă, Stoenescu subliniază că nu era un ideolog în sensul clasic. În perioada interbelică, Gheorghiu-Dej a fost parte dintr-o clasă muncitoare redusă, dar a reușit să se impună în conducerea țării, având o influență semnificativă asupra politicii românești.
