Tăcerea este un strigăt sublim în artă. Această afirmație subliniază curajul necesar pentru a naviga între expresia artistică și riscul ridicolului. În acest context, opera lui John Cage, *433′*, evidențiază importanța tăcerii, provocând reacții emoționale din partea publicului. De asemenea, *Ţipătul* lui Edvard Munch simbolizează anxietatea umană, fiind o imagine memorabilă a strigătului interior. Reflectând asupra tăcerii și zgomotului, se sugerează că arta poate fi o modalitate de a explora visurile neîmplinite și promisiunile ratate, invitându-ne să ne regăsim în aceste experiențe.