Dopingul în sport ridică întrebări despre dublul standard aplicat jucătorilor. Cazul lui Hildeberto Pereira de la Universitatea Cluj, acuzat de consumul de furosemid, ilustrează cum judecata publicului diferă între fotbaliști și sportivii din discipline individuale. În timp ce un jucător de fotbal este adesea scuzat și protejat, atleții, tenismenii și halterofilii suportă o rușine mai mare și o presiune psihologică mai intensă. Furosemidul, un diuretic folosit pentru a masca consumul altor substanțe interzise, nu îmbunătățește performanțele, ci ascunde abuzurile. Această percepție inegală reflectă o atitudine socială favorabilă fotbalului, unde numele sonore beneficiază de o clemență mai mare, comparativ cu sportivii din alte discipline, care sunt mai des judecați aspru.