Politicienii români sunt o oglindă a cetățenilor turmentați care, de-a lungul timpului, au acceptat pasivitatea și corupția în rândul liderilor. În ultimul deceniu, Klaus Iohannis a fost un exemplu de indiferență, iar acum, alegătorii își manifestă dezamăgirea, deși au fost complice prin tăcerea lor. România este împărțită în trei tipuri de public: unul zgomotos, urban, un „bugetar implicat” și un public tăcut, fiecare având propriile sale interese. Critica adusă politicienilor este adesea superficială, iar cetățenii nu reușesc să abordeze problemele fundamentale, cum ar fi corupția sistemică sau ineficiența ANAF. Este esențial să ne reevaluăm perspectiva asupra politicii și să ne asumăm responsabilitatea pentru alegerile noastre, în loc să ne lăsăm conduși de o retorică simplistă și de prejudecăți.