Marcel, președintele cu pregătire de preșcolar, este un exemplu al absurdului din politica românească, unde loialitatea și slugărnicia sunt mai importante decât calificările. Deși nu stăpânește nicio limbă străină, el se înconjoară de consilieri care îl compară cu mari lideri. Critica se extinde și asupra altor politicieni, precum Dragnea, care, cu un cazier greu, au condus fără nicio pregătire. Această situație reflectă o societate care uită repede și care acceptă corupția ca parte din normalitate, în timp ce românii se pregătesc pentru sărbători și distracții, lăsând politica pe plan secund.