Dacă etapele anterioare arată cum încrederea evoluează de la relații personale la instituții și sisteme complexe, criza financiară din 1907 scoate la iveală un paradox: în momentele critice, economia revine, pentru scurt timp, la dependența de indivizi. În astfel de momente, un singur om ajunge să susțină echilibrul întregului sistem.