Era un marți seară din noiembrie, genul de seară în care frigul de afară te face să apreciezi și mai mult canapelele. România juca un meci decisiv, iar Andrei își chemase toată gașca: fratele, doi colegi de birou și vecinul de la etajul trei, despre care știa doar că țipă la televizor la fiecare corner. Nimic special, în aparență. Doar că de data asta, Andrei pregătise totul altfel. ...
Continuarea pe:
Gazeta Sporturilor