Într-un Mondial destul de gri, hai să-i zicem gri-petrol ca să nu ieșim din context, unde surprizele mai acoperă din jena ce se ivește când și când din nispul deșertului, Spania e o pată de culoare. Roșie, așa cum o știm cu toții. Un roșu furios, așa cum ar vrea ibericii s-o știm. Iar omul ce stăpânește pensula cu care mai aprinde sau mai stinge din acest roșu, selecționerul său, e la rându-i un caz aparte.
Spania e o țară cu zeci de milioane de selecționeri. ...
Continuarea pe:
Gazeta Sporturilor