O construcție comunistă gri, betoane crăpate și peluze prăfuite, un simbol al vremurilor trecute care strigă după demolare. Stadionul „Dinamo”. Cu patetismul de rigoare, încerc să vă explic ce mai e acolo: anii '90, copilăria mea, finalul de săptămână cu tata, ritualul care începea cu trei ore înainte, când stadionul era gol și al nostru, Tiberiu Lung care scapă mingea în poartă și titlul după aproape un deceniu, seri europene (da, în pofida gurilor rele, au ...

Continuarea pe: Gazeta Sporturilor

Articole corelate