Trebuie să recunosc că mi-a fost puțin teamă de meciul ăsta cu Cipru. Sechele ale trecutului, teama de a revedea căderea de sus, când naționala nu mai găsea drumul deși toate cântau pentru ea, rezultatele, valoarea, nivelul, miile de oameni din tribune. De asta liniștea de la Mogoșoaia parcă mă punea pe gânduri. Alte sechele, de jurnalist avid după ceva, scandal sau senzațional.
Și mi s-a strâns inima în primele minute, când ciprioții s-au auncat peste noi. ...
Continuarea pe:
Gazeta Sporturilor
