Am intrat. Totul pare pustiu. Lipsește freamătul de bucurie al elevilor odată așezați în bancă, așteptând profesorul. Sunt cu mapa în mână și mă opresc pentru o secundă să îmi amintesc cum era atunci cand am dat eu evaluarea.
Pentru câteva clipe, mă transpun acolo, simt din nou emoția care mă cuprindea atunci. Copil, temător, cu zeci de vise ce așteaptau să devină realitate prin ambiția și curajul unui aproape adolescent ușor naiv si cu o perspectivă optimistă asupra lumii în care abia își deschidea aripile să zboare. Foto: Profimedia Images
Continuarea pe:
Republica