Dezbaterile fiscale din România ultimilor ani se poartă obsesiv în jurul aşa numitelor privilegii, precum pensiile câtorva mii de magistraţi, sporurile poliţiştilor, indemnizaţiile parlamentarilor, şi aproape niciodată în jurul arhitecturii care determină cât şi de la cine se colectează veniturile bugetare.
Continuarea pe:
Bursa