Când merg prin Occident și văd case, ferme, afaceri aflate de multe generații în proprietate aceleiași familii, le înțeleg mult mai ușor liniștea și atitudine relaxată față de viață și am mai multă compasiune pentru neliniștea noastră națională. Altă făină se macină acum la moară și acolo, însă moara e aceeași, istoria e continuă, iar îmbătrânirea ei într-o comunitate care evoluează este firească. În această vară, am ajuns într-un loc din România, în care fraza de mai sus e valabilă în sensul ei propriu.

Continuarea pe: Republica