Când am decis să evidențiez în „Jurnal” tineri scriitori cu România în sânge nu m-am așteptat, recunosc, la dialoguri atât de dezinvolte și plăcute ca acela cu Silvia Dumitru. Aduce a laudă de sine, da, dar asta și pentru că adevărului nu-i poți reteza pur și simplu aripile. Mai degrabă le ajuți să se înalțe.
Continuarea pe:
Jurnalul Național