Nu-mi amintesc să fi văzut vreodată naționala României jucând cu așa determinare. În anii lui Hagi sr. era mult talent, era un soi de lejeritate a jocului ce izvora, poate, din confortul pe care trebuie să îl fi simțit jucătorii fiindcă știau că pe teren e un tip, cel tocmai numit, care putea lumina jocul. Trebuie să ofere siguranță ideea că, dacă nu ai o direcție clară pentru minge, o pasezi lui Hagi și el cu siguranță știe. Dar confortul aceasta deschide și o capcană. Foto: Inquam Photos/ Stefan Constantin

Continuarea pe: Republica