Doru Bușcu semnează, în Cațavencii, un text devastator, adresat președintelui Nicușor Dan. „– Ce te legeni, Nicule, fără ploaie, fără vînt, cu privirea în pămînt? – De ce nu m-aș legăna, dacă asta-i firea mea? Dau din umeri, mă înclin, deschid palmele puțin. Mișc din cap, rîd fără rost. Fac ce-ar face orice prost, dacă […]
Continuarea pe:
Gândul