Când eram mic, ai mei au cununat. Nu mai știu pe cine, dar nuntă mare, lume multă în curte, aglomerație... Noi eram copii și, cel mai mult și mai mult eram curioși de noii veniți. Iar unul dintre invitați, cel mai de vază de la acea nuntă, după miri și nași, a fost mătușa mea, Domnica Gârneață. Era scriitoare! Lucru mare la vremea acea. Ne suna cuvântul ăsta diferit, magic, în urechile pâlnie iar persoana despre care ai mei vorbeau, adică despre scriitoare, trebuia să fie la fel de specială. Altceva.

Continuarea pe: Republica